Cum m-a (re)găsit Epistola către Romani

Beniamin Faragau 380 

Evanghelia lui Hristoseste puterea lui Dumnezeu pentru mîntuirea fiecăruia care crededeoarece în ea este descoperită o neprihănire, pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă şi care duce la credinţă.” (Romani 1:16-17)

Sîmbătă, 19 ianuarie, Beniamin Fărăgău a ţinut o conferinţă despre Epistola către Romani (de fapt o întreagă apologie pentru căutarea rădăcinilor Evangheliei în Vechiul Testament) la Biserica Baptistă Sion din Oradea (10.00-16.00). Au participat cca 250 de persoane (din Oradea, Tinăud, Sibiu, Timişoara), dublu faţă de aşteptările pastorului Gheorghe Pădure, precum a mărturisit.

Cu această ocazie o cantitate imensă de informaţie a fost direcţionată spre audienţă, în stilul binecunoscut al clujeanului, cu dezinvoltură, vorbă dulce şi ironie subtilă. În acelaşi timp, şi nicidecum pentru prima dată, unul dintre parametrii demersului ideatic l-a constituit subminarea unei mentalităţi superficiale:

“O evanghelie care începe cu Jesus Loves You nu e decît un simplu analgezic pentru păcatele noastre.”

Încă din primul capitol, Pavel le scrie creştinilor din Roma:

“Mînia lui Dumenzeu se descoperă din cer împoriva oricărei necinstiri a lui Dumnezeu şi împotriva oricărei nelegiuiri a oamenilor, care înăduşe adevărul în nelegiuirea lor.”

Iar Luca menţiona în evanghelia sa: “De ce-Mi ziceţi ‘Doamne, Doamne!’ şi nu faceţi ce spun Eu?”

Dar Epistola către Romani nu m-a regăsit în această zi de sîmbătă, ci în seara zilei de vineri, cînd am avut plăcerea să particip la o întîlnire destinsă cu cîţiva poeţi orădeni din grupul Cuvinte la schimb. Cu această ocazie l-am ascultat, fascinat, pe Sami Mitra vorbind din… Epistola către Romani, capitolul 8.

Nici el, slavă Domnului!, nu s-a limitat la o analiză contabilă a unui capitol, ci a zburdat în Scriptură precum căpriorul în pădurice. Nimeni nu ştia ce e în sufletul meu în acele momente… Mă regăsea Epistola către Romani.

Şi Sami Mitra şi Beni Fărăgău au avut ca fundament pentru excursul lor conceptul întîlnirii omului cu el însuşi, care, de fapt, nu are loc decît în contextul întîlnirii cu Dumnezeu.

În aceste două zile mi-am adus aminte de ce îmi spunea o prietenă acum 10-15 ani: Beni Fărăgău creează limbaj. Acum, am adăugat eu în mintea mea, aveam ocazia, unică în viaţa mea, să ascult, încîntat, cum Sami Mitra poetiza o epistolă. Parcă Dumnezeu îmi făcea (iarăşi) o declaraţie de dragoste… Mînios, desigur…

Am mai avut totuşi vlagă să cînt din versurile lui Ionatan Piroşca:

Spune-mi iar şi spune-mi cum
Împleteşti un om c-un drum
O fiinţă cu o cale
Pînă-n faţa Feţei Tale

Lasă un răspuns

Completeaza detaliile de mai jos sau apasa click pe una din imagini pentru a te loga:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s


Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 51 other followers

%d bloggers like this: